Valentin Bosioc
De ceva timp circula prin online o mare polemica despre animale, mai ales despre cainii vagabonzi. A inceput de la Andra cu o discutie pe Facebook, continuata oarecum pe blog, am vazut si la Hoinaru doua perspective lasate undeva la fileu… A urmat intamplarea cu femeia muscata de caini, care a decedat, s-a enervat si Arhi si a scris pe blog in stilul propriu si caracteristic…
Discutia s-a aprins si mai tare, de o parte a baricadei fiind iubitori de animale, de cealalta parte fiind haterii :D. Am si eu o mica povestioara:
Sunt de 2 ani in Bucuresti, am vazut ca sunt exagerat de multi caini comunitari/vagabonzi mult prea multi. Nu am avut treaba cu ei, imi erau absolut indiferenti. Fiecare cu treaba lui. Am si la mine in zona cativa, dintre care unul e mai rasarit: Gringo. Dansul e un fel de sef de trib, e cel mai jmeker de pe zona, cel mai agresiv, el da tonu’. Intr-o seara frumoasa de vara tarzie spre toamna ma intorceam spre casa si s-a gasit el sa ma prinda de cracul pantalonului. Desigur. el s-a aruncat la picior, norocul meu ca port toale mai largi si m-a prins doar de pantalon. Evident ca in secunda doi i-am expediat sub barba un celalalt picior de a plecat scheunind si miorlaind…De atunci cand ne prindem cand ne masuram fortele. El ma stie pe mine, eu pe el si ne alergam mereu…
A urmat o mai putin frumoasa dimineata de iarna cand acelasi tovaras Gringo a prins-o pe a mea de maneca. Nu eram cu ea, au fost unii baietasi in zona si l-au expediat. Am aflat ce s-a intamplat am sunat la tot felul de agentii si organizatii insa fara niciun rezultat. Concluzia e una singura: daca pun mana pe Gringo il fac pateu…
Buun, acum sa revin la titlu. Spun ca suntem prea extremisti pentru ca in cazul cainilor vagabonzi nu sunt decat doua tabere ori pro-pro, ori contra-contra. Adevarul e ca sunt prea multi, exagerat de multi… insa nu e vina lor ca sunt atatia si nu e vina oamenilor de rand care au norocul sa fie atacati.
Vina e DIN NOU a incompetentilor care ne conduc, nu avem legi si nu avem autoritati care sa rezolve problema asta in asa fel incat sa fie bine pentru ambele tabere. Pana vor exista astea, noi vom continua sa ne certam pe tema asta mereu. Eu sunt undeva la mijloc: nu ii iubesc la modu’ ca sa ii iau de pe strada sa ii duc acasa, dar nici nu ma iau de ei aiurea sa ii alerg pe unde ii prind. Asta pana cand ma ataca… Ca atunci e ORI EU, ORI EL (de cele mai multe ori EU).
Deci cum?
foto.
