Vara

Este vara. M-am trezit de dimineata, pe la ora 7:30. Sun la bunici, la tara, in vacanta de vara.

Dimineata dupa ce m-am trezit am instiintat-o pe bunica, ca am sa fac o plimbare prin natura. Ea mi-a aprobat dorinta si mi-a pregatit un pachetel cu merinde. Am plecat mai devreme pentru ca soarele, acea minge de aur de pe bolta azurie, era pregatit sa ma stropeasca cu lacrimile sale de foc. Cum am urcat dealul din spatele casei, dintr-o data mi sa parut ca am intrat intr-o alta lume. Totul mi se parea mai frumos. Regele soare si-a impus stapanirea pa marele albastru, cerul. Roua cea rece era asternuta pe iarba cea verde si pufoasa. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer si alergau din floare in floare. Cerul era senin si de un albastru pur, iar racoarea diminetii se facea simtita. Am mai stat un timp si am admirat natura din picioare apoi m-am asezat la umbra stapanului padurii, un stejar inalt de ametesti cand te uiti la el si batran cat lumea…

Cam asa faceam compunerile de la scoala dupa fiecare vacanta de vara. Foloseam cat mai multe epitete ca sa imbogatim o vacanta de vara petrecuta ca un vis. Vara era anotimpul asteptat cu sufletul la gura de toti copiii, de la cei mai mici pana la proprii lor parinti. In asteptarea verii se nasteau iluzii si sperante, farmecele si frumusetile ei le regaseam ilustrate in majoritatea compunerilor de dupa vacanta :)

Nu vreau sa mentionez nimic despre copilarie in general, despre revelioanele de dupa blocuri, despre mersul pe deal cu sania si despre multe altele. Nu vreau sa spun nimic despre temele facute sau nefacute, sau despre orice altceva. Vreau doar sa vorbesc despre verile din copilarie.

Fiecare dintre noi astepta vara mai mult decat orice. Era acea perioada de 3 luni de vacanta, 3 luni in care eram liber sa petrecem cum vrem noi: la bunici, la mare, in fata blocului sau chiar in curtea scolii – de aceasta data de placere, sa jucam un fotbal, o miuta sau o victorie. Indiferent cum petreceam vacanta de vara, pentru toti era una ideala, perfecta.

Eu imi aduc aminte si acum verile copilariei mele (chiar daca la cei 27 de ani nu sunt inca expirat total :D ).
Tin minte cum ne jucam o multitudine de jocuri: “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara vrem ostasi”, “Hotii si vardistii”, “Ascunsa pe echipe”, “Prinsa”, “Adevar sau provocare”, “Flori, fete, filme sau baieti, melodii sau cantareti” (ce nume lung :)) ), “Tarile”, “Lapte Gros” si tot felul de jocuri inventate, create sau primite “mostenire” de la fratii nostri mai mari.

In cele 3 luni si ceva de vacanta de vara le faceam pe toate:

– aveam noptile lungi si racoroase din fata blocului cand ne strigau parintii si noi ne rugam sa ne mai lase afara ca “uite urc odata cu Nicu”, moment in care corul copiilor striga la unison “mai lasati-l, mai lasati-l va rugam!” si dupa cateva insistente mai primeam o ora/doua de stat afara.
– aveam acele iubiri de o vara, asa adolescentine cum erau ele.
– aveam cele 12 zile de mers in tabara la mare.
– aveam mersul la bunici, sau dupa caz la matusi, unchi, orice ruda care sa fie in alta localitate :D.

Oricare dintre voi a trait verile astea, sunt convins. Au urmat alte veri, frumoase in stilul lor, dar parca odata cu inaintarea in varsta, verile devin tot mai cenusii si mai urate. Sau poate e incorect spus inaintarea in varsta. Poate trebuie spus doar trecerea anilor. In copiii de azi vad doar niste frustrati, niste nervosi cu dintii inclestati care joaca Counter Strike, se dau pe Twitter, joaca FIFA, orice dar sa se dea pe interneti. Nu mai stiu ei ce e ala fotbal in curtea scolii sau in fata blocului cand se lasa cu stopuri de masini sparte sau chiar cu geamuri de apartamente sparte si cu multe tipete :D. Daca pui un pustiulica sa iti faca o corneta, te scuipa si te injura de mama.

Ia pune-i pe astia sa cutreiere dealurile si padurile, sa mearga prin livezi, sau chiar sa joace un joc in fata blocului. Ai sa vezi ce reactii primesti. Azi vacanta de vara a lor se rezuma la un mers in croaziera cu parintii pe cele mai luxoase yahturi (varianta bogata) sau la un lan party cu colegii, seara dupa o zi petrecuta pe strand (varianta de mijloc).

Ah dar in fine, nu are rost sa intru pe zona asta, ce a fost nu o sa mai fie niciodata. Toate evolueaza (in cazul Romaniei mai mult involueaza), timpul nu sta in loc, eu ma bucur ca am prins verile de demult (am amintiri mai mult decat placute, am poze – din alea developate facute cu aparat din ala cu film), ma bucur ca le prind si pe astea cand indiferent de locul unde ma aflu imi clatesc ochii la vederea pielii fetelor si ma bucur ca voi prinde si verile ce vor veni, cand cu siguranta voi gasi ceva, un motiv sa imi placa vara.

Voua va place vara? Aveti amintiri cel putin la fel de minunate ca ale mele?

Bonus:

sursa foto