Imi cer scuze ca scriu asa de tarziu, dupa ce majoritatea participantilor si-au expus parerile despre experienta minunata de la Teatrul Masca.
Incep prin a multumi unui om care chiar face ceva pentru online-ul romanesc: Chinezu. Invitatia lui a picat la marele fix. Chiar “ma certa” a mea ca de ce nu o duc la teatru, cand am primit invitatia de la chinez. Am acceptat fara a sta o secunda pe ganduri.
M-am gandit: ok, am fost la teatru in Timisoara de 2 ori si de atunci nu am mai calcat in teatrele tarii (spre rusinea mea), decat pe la diferite preselectii proteviste, deci sa mergem!
Asa ca pe la ora 18 am luat directia Militari City cu a mea de manuta si am pornit in cautarea Teatrului Masca. Stiam adresa, dar am vrut sa il descoperim noi pe jos, fara taxiuri si alte ajutoare. Totusi pe drum m-a agatat Bunescu si a lui “donșoara din dotare” si a fost bine asta.
Inca de la intrare am fost intampinati ca la “vizionari de presa” adica frumos cu explicatii si cu o “mapa de presa” care era alcatuita din revista Scena.ro si o pagina personalizata special pentru #mascatweetmeet. Dar asta nu e tot! Am avut placerea ca impreuna cu perechea cu care am ajuns + un baietel micut sa vizionam teatru scurt (de 2 minute) in lumina neagra. A fost minunat. Deliciul la final l-a facut baietelul care incerca asa de simpatic sa citeasca cuvantul fluorescent: “Sfarsit”. L-a luat pe litere “se ee a…” :)). Delicios! (L.E. Baietelul era Filip, fiul aluia de concediaza sefi :)). Si mai delicios in cazul asta :P )
Dupa privilegiul pe care l-am avut cu teatrul scurt am avut parte de o scurta socializare cu oameni faini din online. La un moment dat in boxe se auzea ceva, insa galagia onlinerilor a facut sa nu se inteleaga. Totusi Chinezu a fost pe faza ca de fiecare data: “zice ca sa incepem sa intram incet in sala, aia zice!”. Asa ca ne-am indreptat usor spre sala de spectacol. La intrare o voce extrem de linistitoare se auzea in boxe si ne ruga (ca la fiecare spectacol) sa nu folosim aparate foto/video si sa ne inchidem telefoanele). Nea Chini a intervenit din nou: “in traducere 2.0: nu trebuie sa vi le inchideti dar sa le puneti pe silent!”
Si a inceput! Si nu ma pricep la vorbe, nu sunt critic de arta, dar a fost absolut fabulos! Am ras, am aplaudat frenetic, ne-am simtit minunat (cred ca vorbesc in numele tuturor celor prezenti) si mai ales am primit o crenguta! A mea a fost groasa :)).
Despre actori: NUMAI DE BINE! Interactioneaza excelent cu publicul, improvizeaza atunci cand e nevoie si dau totul pe scena. De la gesturi, la dans si la voce totul mi s-a parut deosebit. Sunt convins ca muncesc extrem de mult ca sa vedem noi minunatia pusa in scena. Pe acestia ii puteti vedea uneori si la metrou, insa recomand sa mergeti sa ii vedeti pe scena! Acolo ei dau tot ce au!
Despre piesa: nu vreau sa va spun prea multe. Recomand cu caldura “Sluga la doi stapani“. Nu pot descrie in cuvinte ce simti la Teatrul Masca atunci cand vezi aceasta piesa.
Creditele merg la: Continue reading
Valentin Bosioc
1.8k Views
1 Comment
