Valentin Bosioc
Stiti ca de obicei blogul meu este unul cat se poate de optimist si mai ales sportiv :-). Dar de cate ori mi se ofera ocazia sa transmit mai departe ceva sau sa ajut intr-un fel sau altul, o fac aproape instant fara sa stau prea mult pe ganduri daca subiectul tratat se incadreaza in ce isi doresc cititorii mei.
Pentru ca, nu-i asa, la toti ne vine randul candva…
Acsel mi-a dat un e-mail care suna cam asa:
Salutare Vali!
In primul rand, realizez ca urmatoarea mea cerere nu se afla in lista subiectelor tratate de tine pe blog, dar deh, incercarea moarte n-are. :)
Saptamana trecuta, am fost internat ca bolnav de meningita la Spitalul de Boli Infectioase Iasi. Acu’ is bine mersi acasa, doctorii si-au facut treaba exemplar si pot spune ca ma simt ca nou. Dar vreau sa-ti prezint conditiile dintr-un spital dintr-o tara europeana si cum se chinuie medicii in el.
Daca consideri ca mesajul trebuie transmis mai departe, iti multumesc! Daca te-am deranjat, atunci imi cer scuze si te rog ignora aceasta cerere a mea!
O zi faina in continuare!
Acum, intre noi fie vorba de ce m-ar fi deranjat? Anyway, iata ce relateaza dansul despre spitalul in cauza, printre altele:
Încă de la triaj am fost anunțat, cu tristețe, de către doamna doctor, că tot tratamentul trebuie suportat de către mine, deoarece spitalul nu mai are fonduri pentru medicamente și își cer scuze pentru situație. Am acceptat situația, a lor mei li s-a dat o rețetă cu ce am nevoie și fuga până la farmacie ca să cumpărăm medicamente: perfuzii, perfuzoare, branule, seringi, aciclovir, ranitidină etc.
Cu tot ce am fost înțepat și tot ce a fost pompat în mine a fost cumpărat de către ai mei!
Citeste tot la Acsel pe blog.
sursa foto.
Multumesc mult de suport!