Despartire (Guest Post)

Iata ca a venit momentul sa incep si eu cu guest post-uri pe aici. Sunt convins ca cititorii mei vor percuta bine la ele ;). Primul dintr-o serie sper eu cat mai lunga este semnat de Andra Corina :). Hai cititi postul si sariti cu pareri :P.

Lacrimeaza Soarele cu fulgi de gheata spre Pamantul muribund.

Odata cu plecarea ta neasteptata din fericirea vietii mele, moare tot. Caci ai dat viata sufletului meu impietrit, acoperit cu placute de plumb. Mi-ai picurat ceara de iubire si ai topit raul din mine. Ai alungat ura, dorinta de a ucide buruienile ce mi-au putrezit inima si-ai legat-o cu fir de minciuna, reusind sa respir din nou. Mi-ai mazgalit un zambet pe chipul meu sculptat fara sa te gandesti cat o sa ma doara.

Dar nu vreau sa-ti vorbesc de cat de plans, de suferinta mea ce pare sa nu se mai termine. Nu vreau sa-ti amintesc ca e a doua oara cand ma amagesti frumos si ma lasi. Vreau sa-ti spun ce-ai insemnat si inca insemni in istoria vietii mele. Tu n-ai inteles ca eu nu-ti iubesc invelisul alb, ci bataile inimii ce le puteam asculta la nesfarsit stand pe pieptul tau. Fiecare om isi are sufletul sau pereche. Tu erai jumatatea mea, dar probabil ca a ta se regaseste intr-o alta ea.

Te-am iubit acum 6 ani, cu suflet de copil, iar despartirea nu mi-a influentat emotiile atat de mult. Acum te iubeste femeia din mine cu fiecare celula din trupul meu atat de bine explorat si cunoscut de catre tine. M-ai transformat. Eram un monstru ce visa numai crime, ura, sange si razbunare. Tu mi-ai demonstrat ca frumusetea existentei nu dureaza doar o zi. Tu mi-ai aratat ca iubirea uita somnul, dar totodata dormitul in bratele tale e cel mai dulce. M-ai facut sa surad numai la gandul ca esti al meu si pretuiam fiece clipa petrecuta impreuna mai mult decat orice. Ai aprins flacara sperantei din cenusa trecutului meu si mi-ai sadit flori spre calea fericirii. Dar tu nu ai inteles ca toate cele ce pentru tine erau nimicuri, pentru mine era totul!

Obisnuiam sa fiu dura si rea, dar in fata ta… sunt cel mai slab om de pe Pamant. Ma topeam, ma pierdeam si lumea mea alb-negru se colora odata cu reflexia ta in ochii mei. Si ce ochi frumosi aveai cand ma priveai si ma alintai. Si ce moi-ti erau buzele cand se lipeau de fruntea mea. Si cand ne contopeam, Universul exploda formand artificii de placere. Ce entuziasm cand iti auzeam vocea!

Inca nu sunt pregatita sa ma desprind de tine. Nu am puterea, sunt zero. Si desi nu ma iubesti, stiu ca nici tu nu poti fara mine. Si iar te-ai intors, si iar ai sa pleci, si iar ai sa vii!