O scurta poveste…


Foarte pe scurt, dar merita scris…

In aceasta seara am fost in Herastrau la alergat cu Alice de la Kiss, frumoasa voce de la radio :-).

Ea mi-a spus ca adora sa alerge, ca ii place mult. Totusi azi a realizat ca “wow, eu abia acum am simtit ca am alergat” :). Deci concluzia 1: si alergatul e o arta, trebuie sa stii cum sa alergi ca sa simti ceva si sa ai rezultate.

Din vorba in vorba am ajuns sa ii povestesc despre cat de mult il admir eu pe Laurentiu, omul care m-a invatat sa inot. Si cum ii tot povesteam eu chestii, simpatica Alice are o revelatie care s-a transformat intr-un dialog:

Alice: “Stai putin! Acum recent, cand ne-am vazut la mare si cand am fost toti in apa si cand explicai tu despre tehnica si cand te-am intrebat ceva si tu mi-ai raspuns, ai facut totul asa de natural si parea totul asa de simplu, incat aveam impresia ca inoti de o viata.”

Eu: “Asa…si?”

Alice: “Pai si tu vrei sa imi spui ca ai invatat acum recent sa inoti?!”

Eu: “Da, cu aproximativ 3 saptamani inainte sa vin la mare!”

Alice: “WoW! Si nu mi-ai spus nimic!!!”

Eu: “Pai daca nu a fost contextul…”

Alice: “Pai si in cat timp ai invatat?”

Eu: “In o saptamana.”

Alice: “Nu cred! Si pareai ca stii de o viata!”

Eu: “Deci daca nu iti spuneam acum, tu credeai ca eu m-am nascut inotator?”

Alice: “Da, erai asa de natural si de sigur pe tine cand explicai…”

Apoi discutia a continuat unilateral, eu il laudam pe OM, ea ma asculta, eu incercam sa ii explic ca intr-adevar Laurentiu transforma ancore in pesti si nu sunt singurul care poate confirma. I-am spus ca prietenia mea cu apa si dorinta de a explica mai departe si altora despre cum sa tratezi apa mi-a fost insuflata de el.

I l-am descris si prezentat atat de bine incat mi-a spus ca vrea sa ia si ea lectii de inot cu el, pentru ca oricum isi dorea sa faca asta.

Deci concluzia 2: lucrurile bune vin atunci cand nu te astepti :).

2 Comments

Leave a Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *