Sirbu a pornit o treaba bestiala cu si despre vieti bestiale.
De ce e viata mea bestiala? Pentru ca am ajuns la cei 27 de anisori fara sa regret nimic. Am trecut prin bune si prin rele, am stat mai bine de 10 ani in Timisoara, am stat cateva luni in UK, e bestiala pentru ca in curand se face un an de cand sunt in Bucuresti.
Viata mea e bestiala pentru ca desi sunt printre bucuresteni (mai mult sau mai putin) ma bucur ca sunt banatean si ca iubesc culorile alb-violete.
Viata mea e bestiala pentru ca am avut parte de lucruri bestiale. Am parinti bestiali pe care ii iubesc enorm de mult chiar daca nu le arat/zic mereu, am fost iubit si am iubit, voi fi iubit si voi iubi.
Viata mea e bestiala pentru ca mi-o traiesc asa cum vreau eu si primesc cu pieptul inainte ca un brav soldat atat bune cat si rele. Viata mea e bestiala pentru ca nu e usoara, pentru ca simt ca traiesc.
Asadar, si viata mea e bestiala pentru ca PITONG si pentru ca e ca un borcan de maioneza si doua cesti de cafea ;).
Uite d’aia!
ce pot sa zic….sa-ti traiasca si sa-ti mearga si mai bestial de atat!
Si nu ti-e dor de TM? Eu pot zice cu mana pe inima ca apreciez acel oras acum mai mult ca oricand. In rest si eu am o viata bestiala, un barbat mai mult decat bestial, 2 soareci etc etc etc. :))
App bestialulule, ma tot laud ca stam la o cafea asa ca…stam la o cafea? :D
Desigur, am momente cand as merge pe burta pana la Timisoara.
Desigur, gasim o fereastra cumva si iesim la o cafea/suc/bere/ceva :)