in

Timisoarei, cu drag…

De fiecare data cand ajung in Timisoara ma simt extraordinar de bine. Din pacate in ultima vreme ajung tot mai rar. Am fost la un botez, dupa ce nu mai trecusem prin Timi de cel putin un an jumate. De cand m-am mutat in Bucuresti ajung foarte rar in vestul tarii si chiar si atunci stau langa Timisoara la parinti.

Ieri am avut un sentiment cum nu l-am mai simtit de mult. De cand am intrat in oras si am vazut culorile dragi mie peste tot, parca intreaga lume mi s-a luminat. M-am simtit extrem de bine si m-a atins o usoara melancolie… Apoi am ajuns la chermeza, unde am petrecut cu oameni dragi mie si cu oameni veniti din UK special pentru asta. Oameni pe care nu i-am vazut de 5 ani. Apogeul cred ca a fost atunci cand Poli Timisoara a batut Clujul, pe fundal aveam muzica sarbeasca, bautura si mancarea la dispozitie, prietenii aproape. A fost minunat, a fost de vis.

Din pacate am stat prea putin ca sa pot amplifica sentimentul de “acasa”. Fosti colegi de facultate, prieteni din oras si minunata comunitate de bloggeri timisoreni asteptau un semn de la mine. Nu l-am dat si imi pare rau pentru asta. Insa timpul a fost unul mult prea scurt. In noaptea asta am tren inapoi spre capitala, ma asteapta un drum nenorocit de minim 12 ore. O sa fiu spart de oboseala si somn…Plec din Resita si pentru ca timpul a fost scurt am preferat sa il petrec cu ai mei ca si asa vin foarte rar acasa.

Am avut un sentiment fantastic atunci cand Nebu, Cristina, Cristina, Alexandra, Sirb, Crivat, fosti colegi de facultate si prieteni din TM mi-au zis sa le dau un semn cand ajung in oras… Am simtit inca o data ca Timisoara ma asteapta cu bratele deschise. Am simtit inca o data ca “acasa” inseamna Timisoara. Nu vreau sa intru in clisee, nu vreau sa spun cat de minunat este orasul Timisoara pentru ca oricum stie toata lumea asta.

In momentul asta am 3 case :). Casa parinteasca, unde ma simt ca un print de fiecare data cand ajung aici, casa din Bucuresti unde am o iubita, o pisica si un job si casa din Timisoara unde intineresc de fiecare data cand ajung. Intregul oras imi este casa, am doua culori pe care nu le pot uita, am prieteni noi si prieteni vechi. Promit ca foarte curand o sa imi fac timp cel putin o saptamana sa vin sa ma vad cu fiecare dintre voi. Sunteti multi si ma bucur :). Vreau sa retraiesc cel putin o data atmosfera din CVUCS, sa simt gustul unei nefiltrate la Porto Arte, sa dau o tura prin complex si sa ascult Đurđevdan.

Nu ma mai intind, vreau sa spun un multumesc Timisoarei si sa ii spun cu drag: candva ma voi intoarce, cel putin intr-o vizita mai lunga.
Foto de aici.

Written by Valentin Bosioc

Valentin Bosioc - wellness specialist, certified personal trainer, certified fitness instructor, celebrity trainer, Musclemania Champion, Ninja Warrior Semifinalist, world wide motivator!

12 Comments

Leave a Reply
    • :( da, cum ziceam ..timpul mult prea scurt. Dupa ce m-am betivanit, am plecat spre Bocsa City la ai mei …

      De aia ziceam, ca trebuie sa fac cumva sa imi iau o saptamana ca sa pot sa vin si sa dau fiecaruia un semn…

  1. Fi sigur ca nu poti uita orasul unde ai terminat facultatea si oamenii de acolo :)
    Eu mai am 2 luni de liceu si nu stiu cum o sa ma impac cu ideea ca o sa ma despart de ‘TOVARASII’ mei.

  2. De prin vara mi-am planuit si eu sa ma mut in Timisoara, si in proportie de 95% e deal.
    Is tare incantat si convins ca Timisoara e cea mai buna alegere. E si mai fain cand vad atatea pareri de bine despre oras, am fost si eu de 2-3 ori si mi-a placut, mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Vinerea Sportiva (3)

Esti stricat la creierii capului daca…