Cicluri… By Coelho

Întotdeauna este bine de stiut când anume se termina o etapa din viata. Daca insisti a te mentine în ea dincolo de timpul rezonabil, îti vei pierde bucuria si simtul a ceea ce se afla în afara ei. Închide cicluri, sau usi, sau capitole. Important este sa le poti închide si sa lasi în urma momente ale vietii, momentele care se încheie.
Ti-ai terminat munca?
Ti s-a încheiat o relatie?
Nu mai locuiesti în acea casa?
Trebuie sa pleci într-o calatorie?…
Poti petrece mult timp din prezentul tau, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta si a încerca sa întelegi cum si pentru ce motiv se întîmplara cutare si cutare lucruri.
Dar te vei consuma degeaba si la nesfîrsit, caci în viata, tu, eu, prietenii, fiii, fratii tai, noi toti, ne îndreptam inevitabil catre a închide capitole, catre a da pagina, a termina etape sau momente din viata, si de a merge înainte.
Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici macar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, si trebuie sa te eliberezi, sa te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenti întîrziati, nici angajati ai unor firme care nu mai exista, nici a pastra legaturi cu cei care nu vor sa aiba legaturi cu noi.
Faptele trec, si trebuie lasate sa treaca!
De aceea, cîteodata, este asa de important sa distrugi amintiri, sa faci un cadou, sa-ti schimbi casa, sa rupi hîrtiile, sa arunci documente vechi, si sa vinzi sau sa faci cadou o carte.
Schimbarile externe pot simboliza procese interioare de evolutie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viata, nimeni nu joaca cu cartile însemnate, asa ca ai de învatat cum sa pierzi si cum sa cîstigi. Trebuie sa ne eliberam, sa dam pagina si sa traim numai cu ceea ce ne ofera prezentul.
Trecutul a trecut. Nu astepta sa ti-l dea nimeni înapoi, nu te astepta sa te recunoasca nimeni, nu astepta ca, vreodata, cineva sa-si dea seama cine ai fost. Lasa deoparte resentimentul. Repetarea cu încapatînare a “filmului tau personal” îti va face rau sufletului si mintii, si te va învenina si amarî.
Viata nu se afla decît înainte, niciodata înapoi. Daca treci prin viata lasînd “usi deschise” pentru orice eventualitate, niciodata nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trai ziua de astazi cu multumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ti le scoti din suflet? Posibilitati de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicatii? Cuvinte nerostite? Taceri care au invadat cuvintele?
Daca le poti înfrunta chiar acum, fa-o. Daca nu, lasa-le sa se duca, închide capitolele! Spune-ti tie însuti ca nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru ca TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inima, din acea încapere, din acea casa, din acel birou, din acea meserie.
Tu însuti nu mai esti cel de acum doua zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu exista nimic catre care sa te întorci. Închide usa, da pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelasi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelasi, caci nimic nu ramîne imobil sau static în viata. Pentru sanatatea ta mintala si sufleteasca, desprinde-te de ceea ce nu se mai regaseste în viata ta.
Adu-ti aminte ca nimeni si nimic nu este indispensabil. Nicio persoana, niciun loc, nicio munca. Nimic nu este vital pentru a trai, pentru ca atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur.
Este, asadar, obisnuit sa traiesti cu tine însuti, si este o îndatorire personala sa înveti sa traiesti singur, fara acea apropiere umana sau fizica, de care îti vine atît de greu sa te desparti astazi.
A se desprinde este un proces de învatare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ti aminte, nimic si nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutina, nevoie. Deci, închide, încheie, curata, arunca, oxigeneaza, desprinde-te, scutura-te, elibereaza-te.
Sunt multe cuvinte care înseamna sanatate mintala, si oricare vei alege, te va ajuta sa mergi înainte în liniste.
Asta e viata!