Campionatul Național de Fitness și Culturism

IFBB – Campionatul Național de Fitness & Culturism – sau cum a fost prima mea experiență la un concurs oficial de fitness & culturism.

Cine mă cunoaște știe că pasiunea mea e WELLNESS-ul, adică îmi place să fiu în formă, să am un corp armonios, frumos, definit și funcțional. De foarte multe ori, exagerat de mulți prieteni m-au tot împins spre concursurile de fitness/culturism și de fiecare dată am spus ca nu am timp să mă pregătesc, nu sunt pentru mine și așa mai departe.

Până anul acesta când am hotărât să bifez și asta, să îmi demonstrez că pot să particip la Campionatul Național de Fitness & Culturism :). Astfel, am întrebat în stânga și în dreapta, m-am interesat și am ajuns la concluzia că cea mai bună alegere este IFBB (International Federation of Bodybuilding and Fitness) – FRCF (Federația Română de Culturism & Fitness). De ce? Pentru că cel puțin la nivel declarativ sunt împotriva dopajului și se fac teste antidoping periodic, spre deosebire de alte federații unde nu există așa ceva și unde e permis oricărui înțepat să participe. Am ales IFBB – dacă tot ma bag în așa ceva, să ma bag în ceva curat și serios.

Zis și făcut. M-am înscris într-un club sportiv afiliat IFBB/FRCF și am început timid pregătirea. Spun timid pentru că timpul meu nu mi-a permis să mă ocup strict de pregătire pentru concurs. Am aflat cu o lună jumătate înainte că voi participa la Campionatul Național de Fitness și Culturism (Faza Zonală), am ales să particip la BodyBuilding Clasic pentru că mi se pare cea mai potrivită categorie pentru mine (armonie, proporționalitate, nu neapărat masivitate). Pentru cei mai puțini cunoscători, trebuie menționat că oamenii ăia mari pe care îi vedeți la televizor, sunt la culturism, nu la bodybuilding clasic. Diferența e că la clasic ai o limită de greutate în raport cu înălțimea, pe când la culturism, nu se mai pune problema de nici un fel de limită.

Buun, și cum ziceam am ales să particip la concursul mai sus specificat. Cum timpul nu mi-a permis nici să mă ocup mai atent de toate detaliile, nici să merg sa petrec mai mult timp cu un specialist, am întrebat pe unde am apucat, am citit pe unde am putut și am făcut ce am crezut eu că trebuie făcut ca să mă pregătesc și evident, în limita timpului disponibil.

Ajuns la locul faptei, nu știam cum se aplică acea cremă autobronzantă pe care mi-am cumpărat-o în prealabil de pe net (care e și a naibii de scumpă), am fost ajutat de soție și ne-am descurcat după ureche. Ne-a ieșit neașteptat de bine, fără să primim ajutor.

Acum vine partea frumoasă. În backstage am simțit ceva ce nu am mai simțit de pe vremea adolescenței. Am simțit la propriu teama concurenței în momentul în care m-au văzut, am văzut coatele pe care și le dădeau, privirile pe care mi le aruncau direct sau indirect, iar asta nu a făcut decât să mă bucure și să mă facă să mă simt încrezător. Forma mea fizică era una foarte bună, demnă de podium!

Eu fiind de felul meu un luptător și învingător, sigur că m-am ambiționat la podium, asta mi-am dorit, asta am sperat, deși nu mă așteptam la început. Dar când am ajuns acolo, am văzut băieții și am înțeles că TREBUIE să prind podium. Nu locul 1, că nu aveam deloc experiență și eram și nume nou, dar podium era clar că trebuie să prind.

Și am prins un onorabil loc 3, medalie de bronz, deși trebuia să iau cel puțin locul 2 (nu o spun eu, o spun specialiștii din sală, oameni din juriu, antrenori prezenți acolo). Nu am luat locul 2 din cel puțin două motive:

– nu am fost perfect la etalare, am greșit la posing, sunt conștient de asta, pentru că mi-am dat seama la momentul respectiv și știam că nu m-am pregătit suficient, așa cum am precizat, din lipsă de timp.

– am fost depunctat conform regulamentului din cauza tatuajelor. Regulamentul spune clar că dacă există tatuaje mari care acoperă grupe musculare, sportivul trebuie depunctat.

Cu toate astea am primit un feedback excelent, multe aprecieri și am înțeles că nivelul la care sunt este unul foarte bun. Mi s-a spus că am un corp foarte estetic și bine proporționat. Că într-adevăr trebuie să mai lucrez la etalare, și că trebuie să îmi asum depunctarea din cauza tatuajelor, mai ales că la mine sunt imense, cu predilecție cel imens de pe spate.

Toate astea nu au făcut decât să mă bucure, să îmi apreciez și mai mult corpul și să îmi doresc și mai mult să mă mențin într-o formă de zile mari!

Ce urmează? Urmează să mă pregătesc puțin mai bine pentru următoarea etapă la care m-am calificat, Campionatul Național de Fitness & Culturism (faza Națională) – sau cum ar veni, Finala Națională. Evident că sunt ambiționat și motivat, evident că mă voi pregăti și voi munci mai mult și evident că voi dori podium.

Cel puțin pentru moment viața mea nu e dedicată concursurilor, mai ales că am treabă cu așa de mulți oameni și că sunt mega ocupat, mai ales că ofer zilnic o porție de sănătate tuturor celor care au încredere în mine și care mă urmăresc inclusiv pe pagina mea de facebook (Valentin Bosioc Sports), deci timpul meu e extrem de limitat.

Cu toate astea, promit să dau tot ce am mai bun în mine pentru următoarea etapă și apoi ‘om vedea ce o mai fi. Una peste alta, primul meu contact cu o astfel de competiție e fost minunat. Experiența trăită e excepțională.

P.S. Alte dedesubturi nu contează (gen hatereli, vorbe – “smoke & mirrors” – că ar fi, că ar gândi, că bla-bla-bla). Astea nu au loc aici, zic să le lăsăm pe dinafară…