“OGLINDA” – Un altfel de spectacol la Teatrul Masca

Vineri a fost o zi plina si extrem de buna pentru mine. Dupa ce am luat participat la o parte din seminarul lui Ioan Nicut, am fugit sa pun tara la cale cu un om deosebit (detalii zilele urmatoare), ca mai apoi weekendul sa inceapa cu o seara de teatru.

Unde am mers eu la teatru de cand sunt in Bucuresti? Doar la MASCA, evident. Pentru ca imi place extrem de mult ce face Mihai Malaimare acolo, pentru ca actorii sunt deosebiti si pentru ca e un altfel de teatru. Am vazut pana acum numai comedii la Masca ( Sluga la doi stapani, Acul cumetrei Gurton, Comedia Erorilor) insa vineri a fost momentul sa vedem actorii intr-un alt mod. Piesa “Oglinda” mi-a confirmat inca o data (daca mai era cazul) ca actorii de la Masca sunt completi si complecsi :).

Pentru ca EA a insistat sa vedem piesa asta, o voi lasa pe EA sa povesteasca experienta unui altfel de spectacol de la Masca.

De fiecare data cand ajung la Teatru Masca ma cuprinde o stare de bine pe care nu reusesc sa o gasesc nicaieri altundeva. Vineri m-a invaluit din nou aceasta stare. Am avut prilejul sa merg alaturi de colegu` Valentin Bosioc la “Oglinda” – o adaptare dupa nuvela scriitorului rus Valeri Briusov, in regia lui Mihai Malaimare.

Am fost “avertizati” inca de cand am primit invitatia, ca “Oglinda” este “un spectacol greu”, iar eu am luat asta ca pe o provocare. Asteptarile mi-au fost intrecute inca din primele clipe, intrucat nu ma gandeam ca piesa va fi, in primul rand, un spectacol al tacerii.

Piesa, nerecomandata minorilor sub 16 ani, emana atat de mult sentiment, atat de multa patima si durere incat te copleseste. Este o poveste despre nebunie, despre indoieli, despre cutremuratoarea lupta cu sine. Oglinda o reflecta pe Ea, o femeie intr-un asiduu razboi cu nefericitul ei trecut, care se afla intr-o disperare epuizanta. Ea cauta sa se elibereze din lumea pe care si-a creat-o, lume care devine un ospiciu cu personaje ce poarta cu ele povesti incredibile. Trebuie sa revina in lumea reala, sa se accepte pe sine, sa nu se mai lupte cu rivala din oglinda. Daca reuseste sau nu, va las pe voi sa constatati.

Ceea ce transmit acesti actori senzationali nu poate fi exprimat nicicum. Singura ocazie de a simti piesa, de a invata din ea, este sa mergeti sa o vedeti. Este vorba despre regizor de exceptie, o echipa pe masura si niste actori pe care eu ii apreciez si ii stimez din tot sufletul, un loc in care se face teatru adevarat.

Mi-e drag sa merg la Masca. Niciodata nu stii la ce sa te astepti, uneori iesi pus pe ganduri si intotdeauna iesi placut surprins. Recomand cu caldura.

E, ce ziceti sa isi faca si a mea blog? Povesteste frumos? :D. Apropo de Teatrul Masca, tineti aproape de blogul meu, saptamana asta va trimit si pe voi acolo, printr-un concurs ;).

Multumim Anca Florea pentru invitatii.