Valentin Bosioc
Tocmai m-am intors de la gara. Am fost impreuna cu fratemiu’ care s-a mutat pentru o perioada la mine, sa ii conducem pe iubitii nostri parinti la tren. Trenul care ii duce inapoi acasa. La casa lor, la casa copilariei mele…
Au venit in vizita. Au venit trei (mama, tata si fratele) si au plecat doi. Am ochii in lacrimi… Intotdeauna despartirile sunt grele. Mai ales cand distanta care ne desparte este una suficient de mare incat sa ne faca sa ne vedem destul de rar.
I-am strans mana tatalui si i-am sarutat mana mamei. Aveau ochii in lacrimi. Le-am promis ca totul va fi bine si ca de acum inainte voi face tot posibilul sa ii vizitez mai des. Am noroc ca am inceput sa castig binisor din fitness, astfel incat sa imi permit sa imi vizitez familia mai des.
Am ochii in lacrimi. Au ramas singurei, dar se au unul pe altul si ne au oricum pe noi. Le-am promis ca totul va fi bine si ca voi face tot posibilul ca fratemiu’ sa fie bine in noua etapa a vietii lui.
Au venit in urma cu trei saptamani si au plecat azi. Trei saptamani m-am bucurat cu ei si alaturi de ei. Mi-am sarbatorit tatal ca a prins ziua de nastere aici. I-am facut o onomastica in familie. Ne-a fost alaturi si posibila viitoare nora :P. Desi am avut zile pline la cele doua joburi, am reusit sa fac in asa fel incat sa petrec timp cu ei. Si am petrecut. Si ne-am simtit excelent.
Astazi, am vazut sclipirea de bucurie din ochii mamei, o sclipire pe care nu am mai vazut-o de foarta multa vreme. Am fost in parculetul din spatele blocului si am batut mingea cu tata si fratemiu’. Mama ne-a asistat de pe banca si a fost fericita. Tata la fel, eu si fratemiu’ la fel.
Cat au stat aici am jucat tenis de masa, ne-am plimbat, am iesit la bere si la plimbari…Am fost chiar si la avanpremiera de film :-). Am petrecut o perioada minunata, in familie. Acum au plecat cu ochii inlacrimati, ne-au lasat cu ochii inlacrimati!
Dar le-am promis si le promit public: TOTUL VA FI BINE!
Am spus si o repet: IMI IUBESC FAMILIA!
In alta ordine de idei, diseara plec si eu intr-un mini-concediu, voi lua cu asalt Moldova, voi lua cu asalt Piatra Neamt! Asa ca le zic moldovenilor sa pregateasca programul artistic! De luni, timp de o saptamana sunt pe ei!
Deci rog pe aceasta cale toti colaboratorii mei sa isi puna pe hold mailurile, ca voi raspunde ceva mai greu. Totusi, pentru urgente maxime sunt de gasit pe telefon (in cazul in care am semnal). Imi asigur insa oamenii carora le sunt antrenor personal ca nu ii las balta ;).
Acestea fiind spuse, over and out!
Ce frumos! Toata stima si tot respectul pentru felul in care poti scrie despre familia ta. Cred ca cu totii ne iubim familiile, dar nu toti putem scrie asa despre ei. Va pup si distractie!
Zi-le Uzzy!
Impresionant cum ai expus situatia…..Ma bucur ca inca mai esti asa si ca nu ti-e rusine sa te expui asa. Sper sa nu uiti niciodata cine esti si de unde vii. Nu de alta, dar orasele mari, oamenii mari, banii (mai) multi schimba oamenii. Iti doresc sa ai o viata fara griji si fara lipsuri si te asteptam pe la noi…atunci cand poti :)
Si nu in ultimul rand: Go, Go, Go, Nutzu’!