Timisoara multumesc, Timisoara te iubesc!

Dupa cum ziceam, zilele astea sunt in partea de vest a tarii cu o oarecare treaba, plus ca vineri voi avea intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului. O scurta introducere/mentionare: scoala generala si liceul l-am facut in Bocsa, locul unde am crescut (de nascut sunt nascut in Resita – nu ca ar avea importanta asta). Facultatea am facut-o in Timisoara si tot acolo am locuit si dupa terminarea ei ~ 9 ani total. De aceea cand plec din capitala si vin spre zona de vest am mai multe case :)). Am casa parinteasca unde vin sa ii vad pe ai mei si am o multime de case in Timisoara unde am prieteni excelenti, fosti colegi de facultate si verisori. De aceea niciodata nu se stie ce tren iau din Bucuresti: fie il iau pe cel Bucuresti – Resita, fie pe cel Bucuresti – Timisoara (practic e acelasi, doar difera vagoanele, ca unele de la Caransebes o iau spre Timisoara, celelalte spre Resita… )

Buun, acum ca am lamurit asta si am oferit cateva detalii deloc interesante, sa trecem la povesti. De data asta am venit pe Resita, unde am ajuns luni dimineata la ora 7 juma’ dupa care am luat un obosit de tren spre Bocsa City, unde odata ajuns am luat un somn pana seara. Deci ziua de luni s-a cam dus :). Totusi luni seara am sunat cativa timisoreni si le-am zis ca ajung prin zona marti sau miercuri insa sa nu isi faca program, o sa mi-l fac eu in functie de ferestrele lor, ca totusi unii mai si munceste si e mijlocul saptamanii…

Marti dimineata insa am decis sa imi vizitez casele din Timisoara, prietenii, fostii colegi de facultate si nu in ultimul rand minunata blogosfera zonala pe care paradoxal o cunosc de cand m-am mutat in Bucuresti…Asa ca m-am trezit marti in jurul orei 7, la 8 juma’ am luat aceeasi mizerie de tren cu care am venit de la Resita, de aceasta data in directia opusa, recte Timisoara. In tren am observat ca e plin de fete fierbinti, dar nu m-am combinat cu niciuna ca nu imi pareau ele prea curatele. Dovada foto mai jos.

Dupa vreo doua ore de mers cu un tren pe care il putem numi mocanita lejer, am ajuns in jurul orei 10.30 in gara Timisoara Nord. Odata coborat din tren m-au trecut niste fiori de neimaginat :). M-au trecut toate nostalgiile si toate alea-alea pe care imi e imposibil sa le descriu. Chiar daca Skizzo a lasat comentariul asta pe Facebook, totusi e a noastra ma!

Din gara m-a cules Cristina cu care am povestit multe, subiect de discutie fiind si “Rappin’ on” Relu – Connect-R. I-am zis sa ii spuna sa imi dea mie bicicleta castigata la tombola PUMA :)). Am ars-o cateva ore bune in Unirii ca tare imi era dor de terasele de acolo…

Dupa ce am consumat cateva cafele, sucuri si ape si m-am minunat de nota de plata extrem de redusa mi-am dat intalnire cu simpatica si multpreaocupata Andy in centru. Moment in care o intreb la telefon: “ce intelegi prin centru? Unde vine asta?” Evident ca la faza aia mi-as fi dat si doua palme, nici nu stiu cum mi-am permis sa pun o astfel de intrebare… Dar mi-am primit raspuns pe masura: “haiiii nu fa din astea, bine ca se mai vorbeste romana in Timisoara ca altfel ziceai ca ai uitat limba romana”. Chiar daca nu am mai calcat de doi ani prin Timisoara nu aveam scuza sa pun intrebarea aia, am pus-o mi-am luat-o :)).

Dupa scurtul timp petrecut cu cea mai simpatica jurnaliZda ever stomacul a inceput sa isi ceara drepturile, iar inima urla: “Pleskavitza! Pleskavitza! Pleskavitza!”… Asa ca m-am indreptat spre cel mai apropiat loc unde stiam eu ca se gaseste asa ceva si am infulecat-o pe nerasuflate (chiar daca domnu’ bucatar sef Andrei m-a certat pe urma, o sa vedeti in continuare).

Poza de mai jos am pus-o si pe Facebook si a creat niste reactii in lant, lucru care mi-a dat de gandit la o posibila afacere cu pleskavitza si langosi in Bucuresti :D. Care te bagi ca asociat? Sunt convins ca o sa prinda!

Ah desigur, in drumul meu spre pleskavitza, am admirat frumosul centru timisorean si locul unde mereu sunt expuse masini faine. De data asta erau unele despre care Nebuloasa va poate spune mai multe :). Eu va las numai cu poze.


Dupa treaba asta m-am intalnit cu un fost coleg de facultate (Mircea). Prima reactie pe care am avut-o cand l-am vazut: “Ce bine iti merge ma!” – omul se ingrasase vreo 15 kg de cand l-am vazut eu ultima data in carne si oase :)). Impreuna am purces spre Mall (da ba Tudorane, acel MALL man!), nu inainte de a mai gafa o data: “Cu ce mergem pana la Mall?” – toata lumea stie ca din centru daca mergi pe jos pana la Mall nu faci mai mult de 25 de minute…

Trecand peste prostia si dezorientarea mea (parca eram turist in Timisoara, ma opream mereu sa fac poze, intrebam aici unde suntem… ) am ajuns la mall, nu inainte de a trece pe langa un magazin unde se gasesc produse din Who Store (lucru confirmat de Pyuric).

Ajunsi la mall ne-am intins la bere/cafele cu inca un fost coleg de facultate (Calin). Am povestit vrute si nevrute, am depanat amintiri, ne-am simtit bine cum s-ar zice. Pe la ora 17 am spart gaska, iar eu m-am indreptat spre locul care va deveni in curand cel mai mare pub micut :)). Doamnelor si domnilor: Little Pub! Asta pentru ca aveam de gand sa ma vad cu macar o parte din blogosfera timisoreana si unde altundeva daca nu acolo?

Ei bine, desi sincer ma cam asteptam, vreau sa spun ca locul ala e absolut fabulos. M-am indragostit de el de cum i-am calcat pragul. Sigur, m-am invartit putin pe langa el ca pisica in jurul cozii, dar am nimerit pana la urma :D. Mi se pare cel mai primitor si prietenos pub ever. E micut, e simpatic, are trolli pe pereti, insa tinuti sub control de Sirb, eBucataria lui Crivat si LittlePuber of the month!

Direct de la intrare Sirb m-a pleznit cu intrebarea: “Ce bei?”. Inainte sa ii raspund la intrebare i-am cunoscut Corina personala si acum inteleg de ce e el topit dupa ea :). Daca ii vedeti pe amandoi impreuna ziceti ca sunt scosi din revistele de familisti :). Le sta absolut perfect impreuna, sunt doi simpatici foc.

Acum, ceea ce urmeaza sa spun ma priveste direct si imi cer scuze micutei mele dar asta e, am pacatuit am cedat ispitei. Deci atunci cand Sirb ma intreaba “ce bei” eu ii raspund:

“Am venit sa cunosc personal blonda platinata, aia buna care l-a facut pe #Zicu sa o insele pe #Florica. Am venit sa ma conving ca e asa buna si sa demonstrez ca eu sunt barbatul fatal si nu cad in pacat, ca o fac eu pe ea sa fie terminata dupa mine.” Surprins am fost cand m-a intrebat Sirbu’: “O vrei pe blonda aia simpla sau pe aia platinata?” Eu eram ceva de genu’ “:-o. S-au inmultit ispitele? Sunt doua bunaciuni acum? Hmmm…. Lasa-ma sa o incerc pe blonda inainte sa ma joc putin cu ea si apoi dupa ce o fac sa fie in limba dupa mine si abdomenul meu o sa iti cer si platinata, iar pe urma ai sa vezi ca ti le voi lua pe ambele, pentru ca sunt un irezistibil!”

In momentul ala mi s-a aratat prima blonda. Era extrem de blonda si uda rau, mai uda decat o vazuse #Zicu prima data. A fost dragoste la prima vedere! Ne-am lovit buza-n buza incat am terminat-o foarte repede. Sigur, orgasm am avut si eu, nu se putea altfel. Incalzit fiind i-am cerut Sirbului si platinata, sa o incerc. Daca prima blonda a fost excelenta, asta platinata a reusit sa ma faca sa o doresc de mai multe ori (sa tot fie vreo 3, 4).

Concluzia? Nimeni nu-i rezista niciuneia dintre cele doua blonde care seamana atat de mult intre ele, care sunt extraordinar de bune, dar care sunt atat de diferite! Oricat de barbat fatal ai fi cedezi tentatiei, cedezi ispitei si oricat de fidel ai vrea sa fii, nu poti sa ramai nemiscat la asa ceva. Deci am intrat si eu in clubul celor care inseala. Iubita mea, iarta-ma dar cel putin o parte din mine a ramas cu blondele din Timisoara. Desi sunt ca niste iele, ca niste naluci, am reusit sa le prind pe ambele in poza. Vedeti mai jos cu ce blonde m-am simtit eu excelent. Se pot vedea si locurile unde am facut prostii:



Deci #Zicule, imi pare rau sa te anunt dar suntem sogori! Si asta numai din cauza alora de la Little Pub si Clinica de Bere. Desi am mai baut nefi in Timisoara pe la Porto Arte, pot sa spun cu toata sinceritatea ca nu se compara cu ce au simtit papilele mele gustative in seara aia :). Terapia ruleaza fin!

Evident ca bucataru’ sef Andrei Crivat a venit cu un excelent mistret (pe care l-a lasat amicu’ Sorin Grumazescu) gatit cum stie el mai bine: ASA.

Dupa ce am devorat o mare parte din mistret si-au facut aparitia AlexBlogu, Nebuloasa, Cristina si Tudor Galos. Ma bucur ca am revazut fetele si ma bucur ca am cunoscut baietii :).

Fiind totusi mijloc de saptamana, ne-am retras intr-un final, eu am ramas peste noapte la proaspat insurateii Flavius & Miha, fosti colegi de facultate. Am mancat o ciorba buna gatita de Miha si un peste prajit tot de Miha dar prins de Flavius.

Apoi usor-usor am pornit spre gara unde m-am urcat in acelasi tren de care va vorbeam mai sus cu care am ajuns in Bocsa City acasa la ai mei, locul unde am copilarit, locul unde vineri voi avea intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Despre nostalgia copilariei si nebuniile din liceu, data viitoare!

Dupa ce am trait ieri pot sa spun ca sunt aproape convins ca intr-un final tot in Timisoara voi ajunge. Imi e prea drag acest oras, ma leaga prea multe de el. Am ramas cu regretul ca nu am putut sa stau mai mult si ca nu am reusit sa ma vad cu mai multi oameni dragi. Ramane pe data viitoare cand trebuie sa dau si prin complex :)

Timisoara multumesc, Timisoara te iubesc!

13 Comments

Leave a Reply
    • :D. Eu am tot urlat pe twitter despre “unde e ma Little Pub asta?!” :D… Insa nu am stiut o ora exacta cand ajung acolo si de aia nu am vrut sa spun ceva 100% sigur, ca nu voiam sa incurc pe nimeni, mai ales ca era totusi marti :D.

      There’s always next time :P.

  1. uaaaaaaaaaaaa Halta Bocsa Romana… ce dor imi e! Nici nu mai tin minte cand am fost ultima oara cu trenul in directia aia si sa astept cu nerabdare sa vina in sfarsit “Halta Bocsa Romana” :) Prea tare…prea nice!

  2. Nice post-ul. I feel u. Eu sunt din Timisoara si recent m-am mutat in Bucuresti (recent, adica de aproape un an :)) De fiecare data cand ajung in Tm imi bate inima mai tare cand cobor din tren. De Pasti am dus in Tm un prieten bucurestean get-beget si a ramas fascinat de: pleskavita, unirii, papillon, manufactura, parcuri si terasa D’Ark de pe malu’ Begai. Nu neaparat in ordinea asta. Adevarul e ca nu ai cum sa nu iubesti Timisoara :);) Asa ca, subscriu la tot ce ne povestesti tu aicisa :p

  3. Ne bucuram ca-ti place si te mai ateptam in zona, poate chiar cu o degustare direct la sursa :)
    incercam sa pregatim o surpriza in Little Pub cat mai curand (uups mi-a scapat) :)

    • Cu prima ocazie in care ajung in TM ma opresc in micutul pub si ma cinstesc cu o terapie. E absolut fabuloasa. Tineti-o tot asa si nu va vindeti pentru nimic. Nu trebuie sa lasati pe nimeni sa strice bunatate de bere!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *