Triathlon Challenge Mamaia 2011: FABULOS!

Nici nu stiu cum sa incep acest articol… Am ramas marcat de tot ce s-a intamplat la Triathlon Challenge Mamaia 2011. De fapt, stiu cu ce sa incep: cu cele mai sincere felicitari pentru organizatori, pentru participanti si pentru toti cei implicati.

Am vazut oameni care si-au depasit limitele din toate punctele de vedere, atat limitele fizice, cat si cele psihice si mai ales limitele varstei. Am vazut oameni de 50+ urcand pe podium cu zambetul pe buze, am vazut copii care in loc sa fie in fata blocului cu jucariile in mana, au fost pe podium cu medaliile la gat. Am vazut oameni fericiti, tineri si voiosi de toate varstele si toate sexele. Voi ramane mult timp cu imaginile astea intiparite in minte.. Adica pana anul viitor cand intr-o forma sau alta voi participa, ca mi-a intrat microbul in sange :D

Sunt atatea povesti de spus, incat s-ar putea scrie o carte. Eu nu am decat cuvinte de lauda pentru tot ce a insemnat acest eveniment.

O poveste interesanta ar fi a micutei de numai 8 anisori care a participat si la competitia rezervata copiilor, dar si la cea rezervata adultilor, impreuna cu tatal ei. Scurta povestioara a fetei care m-a impresionat: la competitia de stafeta inotatorii trebuiau sa duca la bun sfarsit 750 m. Micuta de numai 8 ani dupa ce a facut 750 m inot, incepuse sa mai faca inca o tura (asta inseamna proba olimpica). Organizatorii au observat si au trimis salvamarii dupa ea. Cand a fost scoasa din apa si a fost adusa tatalui pentru predarea stafetei, fetita nu intelegea de ce a fost scoasa din apa si ce a gresit, isi privea tatal nedumerita :). Acel moment a fost priceless. Daca o lasau facea proba olimpica :)).

O alta poveste interesanta este a nigerianului care a venit sa participe pentru caritate si pentru show :). A intrat in apa, a inotat 30 m cel mult si a inceput sa se duca la fund :D. L-au luat salvamarii, l-au pus pe mal si dupa ce a iesit si ultimul inotator, l-au lasat sa continue concursul adica proba de bicicleta si alergare. Era imbracat in haine traditionale, paturi, palarii si pelerine si canta nu-stiu-ce incantatii :)). A fost un adevarat deliciu sa il vezi.

Noi avem o poza cu el la panoul sponsorilor, prin amabilitatea mogulului chinezesc :P

Despre echipele de bloggeri nu am decat cuvinte de lauda. Ma bucur enorm de mult ca toate cele 5 echipe au incheiat cu bine probele, desi unii dintre ei au intampinat probleme mari. Pentru Rares Cojocaru, inotatorul echipei SportLocal am doua vorbe, una buna si una rea. Incep cu cea rea: Atunci cand te-am intrebat daca le ai cu inotul si mi-ai spus ca da, dar ca iti e frica de carcei, ce ti-am zis? Ti-am zis sa te incalzesti bine de tot, cel putin 30 minute! Nu te-ai incalzit decat 5 minute si ai vazut ce ai patit… Partea buna insa, este ca te felicit pentru curajul de care ai dat dovada si pentru faptul ca desi erai in dureri infernale (sunt convins de asta) ai refuzat abandonul, i-ai refuzat pe salvamari si barcile lor de doua ori (!) si ai reusit sa iesi singur din apa, deci sa termini cursa. Desi ne-ai ingrijorat pe toti, ai reusit sa ne aduci bucuria asta. Pentru asta te felicit din toata inima si iti doresc ca aventura asta sa o iei ca pe o lectie invatata si inainte de orice competitie sa te incalzesti mult mai bine ;).

Povestea mea la triathlon: m-am trezit vineri dimineata la 5 si am plecat spre Dristor de unde urma sa fiu cules de coechipierii mei Vlad si Dana Dulea. In twitmobil mai era si Biciclistul.ro impreuna cu minunatii nostri sustinatori Vladut si Natalia – niste bomboane de copii!

Am ajuns in jurul orei 10 la Mamaia, unde ne-am hotarat sa ne facem un prim antrenament, sa ne obisnuim cu ce ne asteapta. Dana a intrat in apa si s-a imprietenit imediat cu lacul, dupa care eu cu Vlad am plecat in recunoasterea traseului si foarte bine ca am facut asta. Am avut un soc vizual cand am vazut cat de mult va trebui sa alerg. Cand zici 5 km ti se pare putin, insa in competitie si mai ales la prima vedere a traseului ti se pare interminabil. De aceea am preferat sa merg cu o zi inainte, sa imi iau puncte de reper, sa stiu cat si unde va trebui sa alerg, sa imi pot stabili tactica ;). A doua zi la concurs nu am avut probleme, stiam exact unde sa accelerez si unde sa imi mentin tempoul :).

A urmat o seara relaxata, cu povesti la o bere, despre bere cu cel mai cunoscator bautor de bere, mogulul de la Blogdebere.ro :-).

La lasarea serii ne-am retras spre locul unde am fost cazati de organizatori, la Centrul Olimpic Navodari, mai exact in tabara de la Navodari. O data ajuns acolo mi s-au trezit niste amintiri din copilarie, de care nici nu mai stiam ca exista. Mi-am adus aminte de taberele din vremea copilariei, evadarile din cabanutele de lemn din tabara Lebada (inca mai sunt gratiile alea scoase de mine :D )…

Seara cand ne-am retras la cusca, ne-am speriat de furtuna, la modul ca ne gandeam ca vom participa la un triathlon ploios. A plouat, a tunat si a fulgerat pana dimineata la 6 si ceva, dupa care vremea s-a incalzit, chiar mai mult decat trebuia, ca la alergat m-a cam lovit soarele.

Ajunsi dimineata in zona concursului m-au trecut toti fiorii si toate sentimentele din lume. Senzatia e unica, atmosfera de competitie e fabuloasa. Am facut o incalzire, dupa care s-a dat startul Triathlon Challenge Mamaia 2011.

Eu va spun sincer, ca sunt foarte bucuros de rezultatul pe care l-am scos la alergat, avand in vedere ca alergatul nu e punctul meu forte si ca am stat destul de prost la capitolul antrenament. Dar la fel de sincer va spun ca m-am ambitionat asa de tare, incat pentru anul urmator ma voi antrena si voi scoate un timp mult mai bun.

Inchei cu multumiri si felicitari pentru Bogdan Antohe (de unde atata energie dom’le?!) si Smart Atletic. Lui Vlad ii multumesc pentru propunerea de a intra in echipa si sansa de participare la acest minunat eveniment, Danei ii spun ca ma bucur ca am intalnit-o si ca este o inotatoare excelenta – felicitari ambilor pentru rezultate!

Trebuie sa felicit toti bloggerii participanti pentru ca s-au incapatanat sa termine concursul in orice conditie.

Au inotat pentru online: Rares Cojocaru, Liliana Mercan, Dana Dulea, Florin Rusanu, Andra (inlocuitoarea lui Ionut).

Au pedalat pentru online: Gabriel Ciobanu, Vlad Dulea, Elena Ciric, Roxana Bursuc, Kiss Laszlo.

Au alergat pentru online: Claudia Sofron, Cezar Vasile, Mihai Teodorescu, Florea Cristian si subsemnatul.

Clasament echipe bloggeri:

Locul 1 Splash, Flash & Dash (locul 11 general stafeta)
Locul 2: Smart Atletic Bloggers Team (locul 22 general stafeta)
Locul 3: Cumetrele 2.0 (locul 30 general stafeta)
Locul 4: SportLocal (locul 43 general stafeta)
Locul 5: SportMeet (locul 44 general stafeta).

De mentionat este faptul ca echipa ideala de bloggeri (cei mai buni timpi calculati) ar fi iesit pe locul 4 la general. Eu cred ca este ceva sa vezi in top 5 la o competitie internationala, o echipa de bloggeri. Pentru la anul ne vom pregati cu totii mult mai bine, sunt convins de asta :).

Momentul in care echipele de bloggeri au urcat pe podium e de pus in rama. Multumim inca o data Bogdan pentru premii si multumim si Pasiunea.eu pentru weekendul de la Casa Bunicii.

Intre noi fie vorba, oricat m-as chinui sa descriu in cuvinte, nu o sa pot. Nici macar pozele si clipurile video nu o pot face. Trebuie sa fi prezent fizic acolo, sa simti nebunia. Pe mine m-a luat tare, ma voi antrena si voi participa in continuare :D.

Foto ciordite de AICI, de AICI, de pe twitter si facebook :-).

UPDATE: O poza excelenta via Vlad FB:

17 Comments

Leave a Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *