Vointa sau intelepciune?

Cred ca in curand ii fac un user lui Alice, vocea faina de la Kiss :). I-am spus ca de fiecare data cand are ceva de spus/scris sa o faca. Si s-a tinut de cuvant. Iata mai jos ultima ei relatare.

Intotdeauna am admirat oamenii hotarati. Nu pentru ca eu as fi confuza, Doamne fereste, ci pentru ca oamenii hotarati, par mai puternici. Nu stiu ce se intampla in curtea voastra, dar la mine raspunzatoare de hotarari este mintea. Ea cauta tot felul de explicatii, justificari, iar cand oboseste isi face un plan cu care incearca sa ma pacaleasca din nou.

Si, iata, asa se naste o noua hotarare in capul meu. Cat de generoasa e mintea! In cateva minute m-am ales cu o stare de bine, de nedescris. Incredibil, cum s-ar zice, gandeste pozitiv! Problema e ca aici se termina rolul ei. Ea imi intinde o momeala, eu o inghit. Dar de executarea hotararii cine se ocupa? Ea? Nu. Eu.

Bun, ce urmeaza? Sa apelez la vointa sau la intelepciune? Am auzit de nenumarate ori ca oamenii cu vointa sunt personalitati cu caractere puternice, numai ca in capul meu vointa presupune un efort, iar lucrurile fortate au un termen de valabilitate, sunt temporare. Ramane intelepciunea care nu are nicio legatura cu mintea zburatoare si hotararile ei. Intelepciunea nu are nevoie de niciun plan, ea se intampla pur si simplu! Nu e nicio problema daca mai dispare din cand in cand, important e sa se intample cat mai des, asa incat mintea-pacalici sa nu mai aiba timp de povesti!

Intrebare! Cate hotarari ai dus la bun sfarsit prin vointa si cate prin intelepciune?

sursa foto.