in

Povestea tatuajelor mele

Fratele meu alb, Papen nu se astampara si imi da o leapsa: “povestea tatuajelor mele“.

Desi simt ca ma repet, accept leapsa cu placere ca e vorba de tatuaje si tatuajele imi plac :). Deci, in primul rand va rog sa cititi un interviu mai vechi cu mine si despre tatuajele mele pe AmDoar18Ani.ro. Acolo am povestit cate ceva despre inceputurile mele in ale tatuajelor si despre cum m-am indragostit iremediabil de aceasta arta aparte.

Hai sa va fac un mic rezumat…

Acum, sa le luam pe rand. Primul pe care mi l-am facut a fost cel de pe bratul drept, reprezinta un dragon pe o cruce. L-am facut cand eram in clasa a 8a, acum am 29 de ani, deci faceti voi calcule :D. Povestea lui e simpla si complicata in acelasi timp. Eu am fost mereu un rebel, mereu mi-a placut sa sparg normele, sa nu fiu integrat in normal, sa ies din tipar :). Am decis sa imi fac un tatuaj, la un prieten acasa (nici nu prea erau saloane asa multe atunci, iar cele care existau, erau extrem de scumpe). Zis si facut: am mers la tovaras acasa, avea omu’ masina improvizata, culori cu Rotring :). Mi-am ales dragonul pentru simplul fapt ca simbolizeaza putere si forta, iar eu pe vremea aia eram unul din puternicii zonei :D.

Fiind in clasa a 8a era mai greu cu parintii, asa ca am reusit sa il tin ascuns 2 ani de zile (stia doar mama de el, care a aflat dupa vreo 3 luni). Imagineaza-ti sa locuiesti la etajul 4, vara, in blocuri din alea vechi, neizolate. Era un chin, toti stateau cat mai lejer imbracati, eu eram singurul care statea cu tricouri de raper, tricouri cat mai lungi si mai largi. Cand ieseam afara aveam pe mine un maieu, sau tricou fara maneci, iar peste aveam tricoul larg. Dupa ce treceam de coltul blocului, imi dadeam tricoul larg jos si ma lasam la tatuajul gol :). Era misto :).

Cand a aflat tata de el a fost ceva de genu: cand ai de gand sa iti dai ala jos? Eu: asta?! El: Da, ala! Eu: sigur despre asta vorbesti? El: Da, abtibildul ala cand il dai jos? Eu: pai sa vezi… Nu e abtibild si nu se mai da jos. A urmat o serie de interventii parintesti, pedepse, nebunii… Insa a trecut cu bine totul.

Dupa ce am spart gheata cu primul tatuaj, celelalte au venit de la sine – apropo ai grija, tatuajul e ca un drog, nu o sa te opresti la unul, iti garantez eu :)).

A urmat tatuajul cu numarul doi, facut la acelasi om, in aceleasi conditii. A fost capul de tigru de pe spate – la fel, tigru – putere, forta, lipsa fricii, curaj u know …

A urmat tatuajul cu numarul trei, un biomecanic de pe bratul stang (recent acoperit cu un bio-organic plin de culoare, povestesc mai jos despre) – model inventat de mine, facut la acelasi om, in aceleasi conditii.

Urmatorul tatuaj a fost cel cu Ying-Yang si numarul 13, care are o poveste mai draguta. Eram anul 4 de facultate si aveam o multime de restante, cu riscul de a nu intra in anul 5 :D. Eu sunt nascut in 13, deci acel numar nu imi poarta deloc ghinion, fapt demonstrat in acea sesiune de anul 4. In doua satamani am luat toate restantele de anii trecuti + examenele din anul in curs, am ramas fara nicio restanta. Aveam si cate 2 examene pe zi. Partea funny e ca majoritatea examenelor aveau legatura cu numarul 13: fie data de 13, fie ora 13, fie subiectul numarul 13, fie biletul numarul 13, fie eram pe randul/locul 13 etc. Dupa aceasta experienta m-am decis sa imi tatuez pe spate acel Ying-Yang, insa in locul celor doua puncte alb si negru sa fie numarul 13.

A urmat tatuajul de pe antebratul stang, care e inventat de mine, am stat pe el 2 nopti ca sa iasa asa. Am avut ca idee principala tatuajul cu dublu sens Life/Death al lui Method Man, doar ca al meu e cu Angel/Devil :).

Iar vara trecuta mi-am facut cover-up la biomecanic, pe care l-am transformat intr-un bio-organic mare, colorat si frumos. L-am facut la unul din cei mai buni artisti din Bucuresti, Costi de la Next Level, omu’ a castigat o multime de conventii de tatuaje. L-am facut in 2 sedinte: prima sedinta a durat 6 ore, a doua 4. Pretul nu cred ca e esential, insa spun ca depaseste salariul meu actual :). L-am facut nu pentru ca ma plictisisem de cel vechi ci pentru ca am trecut eu la un alt nivel. Cine isi face tatuaj si se gandeste ca se va plicitisi dupa o vreme, mai bine sa nu isi faca.

Cum am spus, nu ma voi opri aici, doar ca am nevoie de ceva banuti ca sa pot sa continui. Vreau sa imi “impodobesc” tatuajul cu Ying-Yang de pe spate sa il prelungesc pana pe ceafa (am imaginea in minte). Vreau sa imi fac un cover up la tatuajul de pe bratul drept. Apoi cand si daca voi avea sansa, vreau sa imi fac portretul pisicii mele si un portret cu parintii mei. Si o voi face chiar daca se va intampla peste 25 de ani :).

Cam asta a fost pe scurt povestea tatuajelor mele. Cert e ca eu sunt un fan al tatuajelor, nu suport tatuajele provizorii, decat sa le faci pe alea, mai bine deloc. Ah si nu promit ca ma opresc la doar 5 :)).

Pentru ca e o leapsa, o dau si eu mai departe la cine are tatuaje si vrea sa vorbeasca despre ele.

Ah, era sa uit: in legatura cu miturile si legendele despre tatuaje, cu ce inseamna ele si de ce sunt ele o arta in adevaratul sens al cuvantului, dar si despre discriminarea oamenilor tatuati si despre ideile preconcepute si prost indoctrinate – despre toate astea veti afla mai multe in curand ca vi se pregateste ceva fin ca pielea de delfin. Trebuie doar sa aveti putintica rabdare :).

Written by Valentin Bosioc

Valentin Bosioc - wellness specialist, certified personal trainer, certified fitness instructor, celebrity trainer, Musclemania Champion, Ninja Warrior Semifinalist, world wide motivator!

2 Comments

Leave a Reply
  1. Asta vroiam sa spun si eu inainte sa ajung sa citesc la tine ‘tatuajul e ca un drog’ , oarecum, ok, poate as vrea un tatuaj sau mai multe, dar imi pun intrebarea: daca la un moment dat nu le mai vreau ce fac ??
    Nu mai poti face nimic, cred ca e un motiv bun sa nu iti faci tatuaje…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Rautati bune pentru sanatate

De ce spun ca Londra organizeaza impecabil JO